Mănăstirea Cernica

     Iertați să fim de cei ce iubesc Bucureștiul, dar putem spune cu mâna pe inima că destinația aceasta (la oraș ne referim) nu este una dintre preferatele noastre. Nu contestăm frumusețea muzeelor, parcurilor și a altor locuri deosebite, doar că, sincer, cred că o săptămână trăită aici ne-ar termina psihic și fizic. 

        Dar cum de curând ni s-a întâmplat să nu putem evita nicicum traversarea capitalei am ales ca, la capătul acestei nebunii, să ne dăm un refresh, din toate punctele de vedere, la Mănăstirea Cernica, unde zici că ești, nu la 12 km de București, ci la ani-lumină de acesta.

      Starea de bine, de liniște și pace în care am intrat ne-a fost dublată de PRIMĂVARA adevărată, care, acasă la noi încă nu ajunsese. Lacul care te întâmpină la intrarea pe domeniile mănăstirii, reflecta razele soarelui și sălciile curgătoare; copacii încărcați de flori, zumzetul molcom al albinelor, pescărușii, verdele crud al pajiștii, totul era desprins parcă dintr-o poezie a lui Topârceanu. 

       Pe lângă o descriere scurtă a mănăstirii, am adăugat și fotografii colorate care, de altfel, au fost făcute cu telefonul mobil, pentru că planul călătoriei noastre în sudul țării nu includea obiective de acest fel, dar să știți că a fost o alegere perfectă.

     Mănăstirea Cernica este atestată documentar din1608 și este ctitorită de vornicului Cernica Ştirbei și  este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.

Clopotniţa porţii mănăstirii 

   La Mănăstirea Cernica au trăit Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica si Sfantul Cuvios Irodion de la Lainici.

    În interiorul bisericii se află mormântul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, care a fost stareț aici între anii 1818-1850, perioadă în care au fost construite Biserica Sf. Gheorghe, școli, spitale, case de copii și cam cele mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. Tot în acest timp s-au pus bazele unei mari biblioteci ( pe care a descoperit-o aici si marele istoric Nicolae Iorga) şi a fost deschisă și o şcoală de pictură bisericească.

    O altă instituţie de mare însemnătate a fost și Seminarul Monahal  de aici, unde învățat importante nume bisericești printre care şi părintele Teoctist, fost patriarh al României.

    La muzeul mănăstiri putem vedea manuscrise vechi, icoane, veşminte ţesute cu fir de aur şi argint și multe alte obiecte bisericești de mare valoare, dar și tablouri, opere de artă ale unor cunoscuţi pictori ca de exemplu, Theodor Pallady .

     "Un fapt, cel puţin curios, este că, în jurul chiliei, broaştele nu cântă niciodată. Legenda spune că într-o seară, pe când Sfintul Calinic era cufundat în rugăciune, liniştea i-a fost tulburată de orăcăitul broaştelor. Atunci, călugărul s-a dus pe marginea apei şi, delimitând cu privirea o porţiune din lac, atât cât "zgomotul" să nu ajungă la chilie, a binecuvîntat broaştele şi le-a spus: „Duceţi-vă în stânga şi în dreapta de cântaţi, cât vreţi. Dar aici, voi să nu mai veniţi!„ Din acea zi şi pînă astăzi, în zona binecuvîntată de Sfântul Calinic, broaştele au încetat să mai orăcăie." (sursa : http://www.inpolitics.ro)

    "Tradiţia consemnată în scris de smeritul monah Casian Cernicanul (la 1870) şi reprodusă aproape cuvânt cu cuvânt de părintele Vasile spune: "Stareţul Gheorghe după ce s-au închinat a intrat în Sfântul Altar şi a văzut că se descolăceşte un şarpe ca un balaur. Iar stareţul a zis către acel şarpe: "Ganu tatii, până acum ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să locuim noi", iar şarpele s-a descolăcit iute de pe piciorul Sfintei Mese şi a fugit în lac. Legenda mai dăinuie şi astăzi. Nu puţini sunt aceia care susţin sus şi tare că balaurul gonit de Cuviosul Stareţ ar trăi şi acum în apele lacului din preajma mănăstirii."
(sursa : http://ziarullumina.ro)